Mamiferele

Leu Tigru Pantera

Mamiferele sunt o clasa de animale vertebrate, care nasc pui vii si îi hranesc cu lapte. Mamiferele sunt cele mai dezvoltate si adaptabile vertebrate, fiind animale homeoterme, care traiesc în toate mediile de viata. Exista peste 5 800 specii de mamifere.

Corpul lor este acoperit cu par, blana, sepi sau placi, dau nastere la pui vii si îi hranesc cu laptele produs de mamele, sunt animale homeoterme, avânt o temperatura medie a corpului de 36-38 de grade Celsius, au glande mamare sub piele, inima este cvadricamerala, cu doua atrii si doua ventricule, dentitia este alcatuita din dinti specializati (canini, molari, etc) si prezinta 3 oase ale urechii medii.

Alcatuirea externa

Marea majoritate a mamiferelor au corpul alcatuit cu blana. Blana mamiferelor are mai multe functii vitale printre care si aceea ca impiedica pierderea de caldura in mediul inconjurator. Mamiferele au o temperatura interna intre 36 si 39 de grade celsius iar in sezonul rece cedeaza caldura in mediul inconjurator. In sezonul cald, cand temperatura mediului exterior devine aproximativ la fel ca cea a corpului, mamiferele naparlesc, cedanad mai multa caldura. Deasemenea blana mamiferelor le protejeaza de factori externi si asigura o adaptare mai buna a mamiferului la mediul inconjurator.

Alcatuirea interna

Alcatuirea interna este aceeasi la toate mamiferele. Cavitatea toracica contine inima si plamanii, iar cavitatea abdominala contine stomacul, intestine, ficatul, rinichii, etc. Scheletul mamiferelor este dur, cu o cutie craniana dezvoltata. Dantura este puternica si dintii sunt diferentiati in canini, molari si incisivi. Regiunea cervicală a coloanei vertebrale este la toate mamiferele alcătuită din 7 vertebre. Coloana vertebrală este mai mobilă decât la celelalte viețuitoare. Cu regiunea toracală a coloanei vertebrale (12-15 vertebre) sunt unite coastele, alcătuind împreună cutia toracică. Fiind animale terestre, mamiferele dispun de patru membre bine dezvoltate, având fiecare câte cinci degete. La unele specii membrele au suferit pe parcursul evoluției un șir de modificări esențiale care le-au permis să se deplaseze cu ușurință în cele mai diverse medii de viață-subteran, terestru, aerian și acvatic. Sistemul nervos îndeplinește mai multe funcții și anume: asigură integrarea sistemelor de organe în cadrul organismului, asigură integrarea organismului în mediu. Aceste funcții se realizează prin primirea, prelucrarea, elaborarea și transmiterea de mesaje, mesaje care au ca scop păstrarea integrității organismului și integrarea sa în mediu său de viață. La majoritatea speciilor, creierul are multe circumvolutii cerebrale. Cu cat mai multe circumvolutii, cu atat este mai complex comportamentul. Astfel, iepurele are o suprafață aproape neteda, fara prea multe circumvolutii, iar pisica, câinele și maimuta, fiind mai dezvoltate, au creierul brazdat de cute. Sistemul circulator este diferit de cel al păsărilor. Acesta constă dintr-un miocard și o rețea densă de vase sanguine, care transportă sângele. Inima are 4 camere, cei 2 atrii, cel drept care primește sângele deoxigenat de la vena cava, și cel stâng care primește sângele oxigenat de la plămâni prin vena pulmonară, și cei 2 ventriculi, cel drept pompează sângele deoxigenat spre plămâni, și cel stâng pompează sângele oxigenat spre artere. Pereții groși ai miocardului asigură circulația rapidă a sângelui, care duce mai repede oxigenul către țesuturi. Aparatul excretor la mamifere se ocupă cu filtrarea și eliminarea tuturor deșeurilor metabolice, apărute în corpul mamiferelor în urma proceselor metabolice. De asemenea, acesta controlează nivelul de lichide prezent în corp. Cel mai des întâlnit deșeu este acidul uric, sau ureea, care sunt eliminate din corp prin intermediul urinei, prin vezica urinară. Referindu-ne la aparatul reproducator, masculii au o pereche de testicule care produc spermatozoizi iar femelele au două ovare, care produc ovule. În timpul contactului sexual, un spermatozoid pătrunde într-un ovul, astfel realizându-se fecundația. Ovulul se divide în repetate rânduri, devine un zigot, apoi un embrion, apoi un fetus. Durata de gestație diferă de la specie la specie. Spre exemplu, rozătoarele au durata de gestație de 2-3 săptămâni, pe când la elefanți puiul stă în pântecul mamei circa 24 de luni înainte de a se naște. Majoritatea mamiferelor nasc pui vii, complet dezvoltați. Există însă și excepții, precum ornitorincul și echidna sau marsupialele. Pentru că mamiferele nu se pot înmulți decât pe cale sexuată, competiția este feroce. Multe mamifere recurg la pețirea partenerului, înainte de împerechere. Această „pețire” poate include lupte între masculi, ritualuri de împerechere (mai mult sau mai puțin violente), demonstrații de forță. După ce sunt născuți, puii, neajutorați la început, învață tehnicile de hrănire, apărare, vânare de la părinții lor, iar când puii sunt destul de mari pentru a se descurca singuri, ei sunt înțărcați de către părinții lor, adică sunt alungați de la căminul lor și obligați să se descurce singuri.

Comportamentul mamiferelor este foarte variat. El poate fi social sau singuratic, activ sau pasiv, blând sau violent, după specie. Majoritatea speciilor prezintă comportamentul de hrănire încă de la naștere, de altfel primul care apare la puii nou-născuți; printre primele lucruri pe care le fac ei este să caute glandele mamare și să sugă laptele matern, care le va fi o vreme hrana de bază. Comportamentul de apărare se învață exclusiv de la părinți; puii mamiferelor nu se nasc cu instinctele deja formate, ca peștii, păsările sau ca insectele și au nevoie de ajutorul părinților pentru a-l dobândi. Adesea puii se implică în jocuri inocente dar care le formează instinctele și comportamentul de apărare de care vor avea nevoie mai târziu. Comportamentul sexual este de cele mai multe ori instinctiv, el declanșându-se de obicei după ce puii sunt înțărcați, la atingerea maturității sexuale. El include pețiri, lupte, alergături, demonstrații de forță, de culoare, pentru a impresiona perechea. Bioritmurile circadiene ale mamiferelor sunt de obicei diurne, excepție făcând liliecii, care sunt exclusiv nocturni. Întrucât sunt animale active, locomoția este un proces esențial în viața mamiferelor. Ele s-au adaptat pentru un anumit tip de locomoție.

Raspandire geografica

Mamiferele sunt răspândite pe toată suprafața Pământului, de la Polul Nord la Ecuator și până la Polul Sud și s-au adaptat atât la viața terestră cât și la viața marină sau chiar subterană. O primă explicație pentru această imensă adaptabilitate a mamiferelor este faptul că au sânge cald și își păstrează temperatura corporală constantă indiferent de vreme. Mamiferele s-au adaptat în foarte multe habitate și ecosisteme, incluzând cel de baltă, cel de mlaștină, cel de pădure și chiar oceanul, în cazul delfinului și al balenei. De departe, concentrația cea mai mare de mamifere este în zona tropicală și subtropicală, pe când cea mai mică este la Poli. Iată mai jos exemplare din aceeași familie (Ursidae), împreună cu răspândirea lor geografică. Observați adaptările fiziologice ale urșilor și habitatul lor.