Pasari
Păsările sunt vertebrate ovipare înalt dezvoltate care au capacitatea de a zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în mediul terestru. Sunt mai mult de 9000 de specii. Păsările au fost împărțite după Feider și colab. în 1976, în două subclase și anume Saurure (Archaeornithes) și Ornithurae (Neornithes).
Forma corpului este aerodinamică; învelișul extern, produs de piele, este alcătuit din pene, fulgi și puf. Membrele anterioare sunt transformate in aripi, iar cele posterioare cu piele solzoasă care ne amintește de reptile. Maxilarele sunt acoperite de teci solzoase și formează ciocul. Aparatul digestiv este alcătuit din cavitate bucală fără dinți, gușă, stomac glandular, stomac musculos (pipotă), intestin subțire și intestin gros, care se temina cu cloaca. Respirația este pulmonară; plămânii sunt in legătură cu 9 saci aerieni și cu oasele pneumatice. Temperatura corpului este constantă datorită respirației și circulației active. Lipsește vezica urinară. Înmulțirea se face prin ouă, pe care le clocesc.
Alcatuirea externa
Pasarile sunt alcatuite din cap, trunchi, membre anterioare si membre posterioare. Tegumentul pasarilor este acoperit de pene,fulgi sau puf,adica solzi cornosi metamorfozati.
Alcatuirea interna
Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: a fost redusă masa oaselor și numărul lor (păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie). A apărut carena, ce asigură o mișcare mai bună a aripilor. În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât de ușor, încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest schelet este destul de elastic, păsările putând să-și întoarcă , capul la un unghi de până la 180 de grade.
Musculatura păsărilor este destul de dezvoltată, ajungând la unele specii până la 20% din masa corpului, numai membrele având până la 35 de mușchi separați și bine dezvoltați. Penele , ritmul respirației perfecționat, consumarea unei mari cantități de hrană, frecvența mare a bătăilor de inimă, precum și absorbția rapidă a oxigenului a dus la accelerarea metabolismului. Păsările au o temperatură a corpului de 43 de grade Celsius.
Sistemul nervos este asemănător celui de la reptile. El constă din: Sistem nervos central si sistem nervos periferal.
Fucțiile sistemului nervos sunt:
- Obținerea informației despre mediul intern și extern;
- Analizarea și la acea informație;
- Păstrarea informației sub formă de memorie și reflexe condiționate;
- coordonarea impulsurilor motorii către mușchii scheletici.
Sistemul nervos central este alcătuit din encefal și maduva spinării.
Encefalul păsărilor constă din medulla oblongata, lob optic, diencefal, cerebel și cerebrum.
Măduva spinarii, ca la alte cordate, este formată din materie albă(fibre lungi myelinate) și materie cenușie (neuroni nemyelinați).Porțiunea dorsală a măduvii spinării trimite informație senzorială către creier, iar cea ventrală transportă informația motoare către efectori.Măduva spinării la păsări are unele diferențe de structură față de cea a altor cordate. Astfel, în regiunea cervicală se observă o porțiune mai largă a măduvii, formată din aglomerări masive de axoni, necesari unei mai bune coordonări ai mușchilor aripilor. Lărgirea regiunii lombare se datorează aglomerărilor axonilor, necesari coordonării mușchilor membrelor inferioare. În regiunea toracală nu pot fi întâlnite asemenea aglomerări. Măduva spinării este înconjurată de un canal central cu rolul de protecție, care conține lichidul cerebrospinal.
Sistemul nervos periferal cuprinde nervii cranieni, spinali și autonomi, ganglionii și organele de simț. In total sunt 12-14 perechi de nervi cranieni și 38 de perechi de nervi spinali atașați la măduva spinării.
Sistemul circulator la păsări este în principiu asemănător celui de la mamifere și de la alte vertebrate. Însă păsările și-au dezvoltat un sistem cardiovascular foarte puternic, care le permite să-și satisfacă nevoile metabolice ale locomoției( zborul, înotul, etc). Astfel, sistemul circulator nu îndeplinește rolul de transportator al oxigenului către țesuturi, ci joacă un rol important în menținerea unei temperaturi constante a corpului. Sistemul circulator constă din inimă plus vasele de sânge care transportă: nutrienți, oxigen și dioxid de carbon, reziduuri, hormoni, căldură.
Sistemul respirator la păsări constă în efectuarea schimbului de gaze și joacă un rol foarte important în termoregulare. De asemenea el joacă un rol în detoxifierea produselor metabolice și în vocalizare. El diferă de sistemele respiratoare ale altor cordate, având pulmoni relativ mici și 9 saci aerieni. Plămânii parabronhiali ai păsărilor sunt diferiți față de cei ai mamiferelor.Astfel, ei sunt rigizi și nu își măresc/micșorează volumul în timpul respirației. Ei se subdivid în largi capilare aeriene, care se înrămuresc de la parabronhii. Pulmonii aviari au numai funcția de schimb de gaze, cea de ventilație revenindu-le sacilor aerieni. Păsările inspiră prin intermediul nărilor, situate pe cioc, sau respiră deschizând ciocul. Aerul trece prin faringe, apoi prin trae. Trahea se bifurcă apoi în 2 bronhii primare la syrinx. Bronhiile primare se prelungesc în pulmoni, prelungirile acestea fiind numite mesobronhii. De la mesobronhii se ramifică tuburi mici, numite ventrobronhii. ventrobronhiile se ramifică în parabronhii mai mici. Acestea pot fi 2 mm în diametru. De asemenea de la bronhiile primare se mai prelungesc un număr de bronhii secundare de-a lungul părții anterioare a pulmonilor, care aprovizionează sacii aerieni abdominali cu aer. Alte bronhii secundare, care se ramifică deasupra suprafețelor mai joase ale pulmonilor aprovizionează sacii aerieni anterior toracici. De asemenea, de la bronhii primari se mai ramifică 7-10 perechi de bronhii dorsali, care se ramifică de-a lungul suprafeței dorsale a pulmonilor, și bronhii ventrali, care se ramifică de-a lungul suprafeței ventrale a pulmonilor. În final, este o rețea de bronhii terțiare, care leagă bronhiile ventrale cu cele dorsale. De la bronhiile terțiare pornesc capilarele aeriene, care sunt responsabile de schimbul de gaze dintre sistemul de ventilație și sânge.
Sistemul endocrin la pasari este responsabil pentru coordonarea raspunsului pasarilor la diferiti stimuli, la stres, reguleaza bioritmurii, reguleaza metabolismul si cresterea pasarii. Sistemul endocrin se aseamana foarte mult cu cel mamiferic.
Migrarea reprezintă deplasarea unidirecțională în masă a unor specii de păsări dintr-o regiune mai rece în una mai caldă în perioada sezonului rece, și întoarcerea înapoi la începutul sezonului cald. Astfel, păsările se duc în zonele calde pentru a căpăta hrana, absentă în sezonul rece în condiții normale, însă se întorc în zonele de unde au venit la începutul sezonului cald, în vederea reproducerii. În timpul migrațiunii, se produc schimbări majore în cadrul sistemului endocrin, ce provoacă acest fenomen. În urma acestor schimbări, păsările nu mai reacționează normal la stimulii externi. Această schimbare hormonală în cadrul corpului păsării este provocată probabil de variațiile temperaturii. Anual circa 4500 de specii de păsări migrează, într-o formă sau alta.
Ştiri
Soimul calator
2012-06-15 20:49:20
Soimul calator este o specie de şoim de talie mare, aproximativ de mărimea unui şorecar. 
Femela este considerabil mai mare decât masculul. Silueta este caracterizată prin corp robust, baza cozii late, coadă relativ scurtă, aripi late şi cap mare. În zbor planat şi activ, vârful aripii pare mai ascuţit, iar în timpul rotirii puţin mai rotunjit.
Partea inferioară a aripilor este uniform dungată. Partea dorsală a adulţilor este de culoarea gri închis, cea mai proeminentă fiind zona mai deschisă a târtiţei şi baza cozii, care este în contrast cu restul corpului. Caracteristic speciei este şi capul, respectiv mustaţă neagră, fiind în contrast cu obrazul alb. Se apreciaza ca soimul calator este cel mai rapid animal de pe Terra, el atingand in picaj viteze de aproaope 400 km / h.
Marele alb
2012-06-15 20:07:16
Doua dintre cele mai faimoase carnivore, sunt acum luate in vizor, din cauza scaderii drastice a numarului de exemplare. Tigrul a beneficiat de foarte mult PR in ultma perioada, din cauza faptului ca numarul de exemplare scade pe zi ce trece, dar si mai rau decat atat se pare ca din specia Marele Alb mai exista decat cateva mii de exemplare, iar predictia este foarte sumbra, in cativa ani specia poate sa dispara de tot. Potrivit publicatiei The Guardin, numarul de Rechini albi este de 3500, foarte apropiat de numarul de tigrii. Rechinii sunt vanati pe tot Globul, Rechinul Alb nefacand exceptie. Autoritatile sunt de parere, ca specia Marelui Alb va disparea mult inaintea Tigrului, pentru ca oamenilor inca nu le pasa atat de mult. Cei mai multi dintre noi avem o parere negativa despre rechini, din cauza ca ne este frica de ei. Mediatizarea incidentelor provocate de rechini, a influentat opinia publica. Ne va fi greu, probabil, sa renuntam la imaginea de pradator submarin pe care Steven Spilberg a reusit sa o contureze in filmele lui, si care inca dau ganduri negre oamenilor care inoata in oceane, dar credem ca Marele Alb, merita tot respectul nostru, si toate eforturile noastre de conservare, la fel de mult ca si tigrul. La urma urmei sunt responsabili cu totii de natura si mediul ce ne inconjoara.
Tigrul
2012-06-15 19:35:05
În legătură cu urmărirea permanentă a tigrului de către om și cu schimbarea mediului de trai, numărul de indivizi al speciei tigru scade încontinuu, iar arealul se micșorează. Se presupune că populația de tigri a scăzut față de secolul trecut cu 95%. În total, în prezent se crede că au mai rămas 4500–6000 exemplare, cele mai mari populații aflându-se în India; ceva mai puțin de 1500 de indivizi viețuiesc în Vietnam, Laos, Thailanda, China și Myanmar. Numărul de tigri chinezi de sud este de cel mult 30, iar cel de tigri siberieni — de circa 450 indivizi. Au dispărut complet trei subspecii: cele de pe insulele Bali și Java și tigrul caspic. În anul 2008, numărul total de exemplare de tigru era estimat la 3.500